Povestea tragică a primarului Alexandru Mureșan, ucis după doar cinci luni de mandat în Bistrița

Puțini locuitori ai Bistriței cunosc numele lui Alexandru Mureșan, primul primar al orașului după Al Doilea Război Mondial, a cărui viață și activitate au fost curmate brusc în 1945. Numit în funcție în contextul tulbure al eliberării Transilvaniei de Nord, Mureșan a fost victima unei tragedii care a rămas aproape uitată în arhivele istorice locale.

Numirea și contextul politic

Alexandru Mureșan a fost instalat ca primar al Bistriței în ianuarie 1945, la scurt timp după încheierea dominației maghiare asupra regiunii. România traversa o perioadă dificilă, sub ocupație sovietică și sub directa influență a Comisiei Aliate de Control. Tensiunea și criza de autoritate erau evidente, iar tranziția către un nou regim politic se desfășura rapid și dur.

Documentele vremii relevă faptul că Alexandru Mureșan făcea parte din Partidul Comunist Român și colabora strâns cu reprezentanții sovietici și ai structurilor locale de ordine, precum secretarul PCR Ioan Gluvacov și șeful Siguranței. În acea vreme, PCR avea puțini membri în județ, însă urma să preia controlul administrației locale înainte de instaurarea oficială a guvernului Petru Groza în martie 1945.

Tragedia din mai 1945

La doar cinci luni după ce a preluat mandatul, Alexandru Mureșan a fost găsit împușcat pe stradă, în data de 19 mai 1945. Circumstanțele morții sale au fost învăluite în mister, iar ancheta oficială pare a fi fost acoperită. Martorii și zvonurile locales indică faptul că Mureșan ar fi participat la o petrecere în clădirea actualului Colegiu Liviu Rebreanu, iar ulterior tragedia s-ar fi petrecut într-un context tensionat.

Raportul medico-legal pare să fi fost ajustat sub presiuni, pentru a sugera o sinucidere, deși arma cu care s-ar fi tras împușcat nu a fost găsită la locul faptei. Contextul dominatei sovietice asupra orașului și influența lor dictatorială ridică suspiciunea că Mureșan a fost eliminat fizic de către aceiași factori care l-au numit în funcție.

Atmosfera tensionată a orașului postbelic

Directoarea Arhivelor Bistrița-Năsăud, Cornelia Vlașin, a vorbit despre perioada sumbră din 1945, când soldații sovietici aveau un comportament agresiv și adesea abuziv în oraș. Scriitorul local Aurel Rău a relatat, într-o mărturie, cum militarii ruși au descins într-o petrecere organizată în actuala sală profesorală a Colegiului Liviu Rebreanu și, după ce au rămas fără băutură, au distrus și au consumat alcoolul găsit în laboratorul de biologie al școlii – un episod ce ilustrează atmosfera haotică și lipsită de control din acele vremuri.

Instabilitatea administrației locale

În urma decesului lui Alexandru Mureșan, mandatele primarilor în Bistrița au fost foarte scurte, reflectând instabilitatea generală. Astfel, până în februarie 1946, Ioan Popu a fost primar pentru aproximativ șapte luni, urmat de Mihai Mihălaș cu un mandat de șase luni. Anton Șirlincan a preluat funcția din august 1946, iar în ianuarie 1947 Octavian Cosmuța a devenit noul primar. Această succesiune rapidă subliniază o administrație locală profund politizată și marcată de incertitudini.

Concluzie

Povestea lui Alexandru Mureșan este un fragment tulburător din istoria Bistriței postbelice, arătând cum epoca imediat următoare războiului a fost marcată de frământări politice, violență și o lipsă acută de stabilitate. Moartea sa misterioasă și rapidă dispariție din memoria publică reflectă provocările cu care s-a confruntat orașul în acea perioadă în care puterile comuniste își consolidau controlul.

Surse

• Comunicatele și mărturiile primare ale Arhivelor Bistrița-Năsăud
• Mărturiile scriitorului Aurel Rău
• „Revista Bistriței”, ediții din 1945

---

Pentru mai multe povești din istoria locală, rămâneți aproape de „azi în Bistrița”.